Cei care iau durerea cu mina
Pagina 4/4
Sedinta
de tratament bioenergetic
|
Portret
de vindecator
Cine sint insa acesti bioenergoterapeuti?
Ce fel de oameni sint ei? Cum deosebim un astfel de terapeut autentic de unul
fals? Iata o serie de intrebari la care vom putea raspunde incercind sa creionam
protretul robot al unui vindecator.
Primul lucru care trebuie spus este
ca bioenergeticienii, cum mai sint ei numiti, sint niste oameni ca toti oamenii.
Judecind dupa aparente, nu ne-am putea da seama ca sint posesorii unor capacitati
paranormale; practic, un om obisnuit nu ar recunoaste un bioenergoterapeut amestecat
in multime. Intre ei, ca niste subiecti paranormali ce sint, se recunosc datorita
puternicului lor cimp bioenergetic. Noua, celorlalti, ne-ar putea crea cel mult
o impresie deosebita, in sensul unei simpatii spontane sau curiozitati manifestate
prin tendinta de a sta prin preajma lor. De fapt, acet impuls este generat de
nevoia inconstienta de a ne reincarca bateriile racordindu-ne la biocimpul lor.
Daca vreti, este un fel de "vampirism energetic" involuntar.
E bine stiut ca nu este tocmai comod
sa fii vindecator "paranormal". In afara de probleme curente, pe care
le avem cu totii, bioenergoterapeutii mai au o serie in plus. De pilda, una
dintre marile lor griji este aceea de a evita sa preia ei bolile pacientilor.
Imediat dupa tratament, ei trebuie sa se curete repede de energiile nocive preluate
de la cei bolnavi. In plus, este obligatoriu pentru ei sa isi supravegheze gindurile
cu mare atentie. Ei pot face rau nutrind senitmente de ura la adresa cuiva,
un rau care se va intoarce apoi impotriva lor.
La toate acestea se adauga inevitabilele
acuzatii de varjitorie sau inselaciune. De asemenea, probleme ridica regimul
alimentar strict, precum si exercitiile ce trebuie practicate regulat, pentru
mentinerea si cultivarea puterilor vindecatoare.
Pro si contra |
Printre
scepticii care contesta fenomenul vindecarii paranormale se numara cu precadere
cei cu o gindire extrem de riguroasa, carteziana. Ei pot fi atei, dar nu
este neaparat necesar. Contra-argumentele lor nu vizeaza neaparat vindecarea
in sine, ci mai ales cauza vindecarii. Mai exact, scepticii pun ameliorarea
starii de sanatate pe seama efectului Placebo. Reamintim, acesta este procesul
prin care pacientul este vindecat de propria convingere ca se va face bine.
Este de notorietate exemplul lotului de bolnavi carora li se administreaza
aspirine obisnuite, spunindu-li-se ca au marea sansa de a fi printre primii
care beneficiaza de un medicament de ultima generatie, extrem de puternic,
excelent pentru afectiunea lor. Entuziasmati, ei se insanatosesc doar la
gindul ca au luat pastila-minune. Schimbati acum pastila-minune cu un vindecator
cu o reputatie deosebita si veti avea motivul pentru care vindecarile presupuse
a fi paranormale sint puse sub semnul intrebarii. Adeptii bioenergoterapiei vin si ei cu argumentele lor. Primul este centrat pe faptul ca efectul placebo are un efect limitat si ca el nu poate actiona in cazul unor boli foarte grave. Apoi, s-au inregistrat vindecari si printre (fosti) sceptici, situatie in care nici nu se poate pune problema unei autoamagiri a pacientului. In fine, daca efectul placebo functioneaza la oameni, nu este cazul si pentru plante. Experimente repetate au aratat ca o floare ofilita isi revine daca un bioenergetician face citeva pase deasupra sa. De fapt, nimic nou sub soare, traditia populara consemneaza acei "oameni cu mina buna", adica persoane care orice ar planta "se prinde". Spre deosebire de acestia, cei recunoscuti a avea "mina proasta" nu sint lasati sa puna nimic in pamint. |
Cine sint impostorii
Foarte probabil, multi au avut
intentia de a merge la un bioenergoterapeut, dar au renuntat la gindul ca este
posibil sa dea peste un impostor. Nimeni nu spune ca asa ceva este imposibil.
Si chiar dau de banuit acei vindecatori ce pretind ca rezolva rapid absolut
orice probleme legate de sanatate. Daca pretind ca puteti uita definitiv de
medici si de analize sau nu ezita sa isi birfeasca toti colegii de breasla,
devin suspecti. Iar atunci cind se grabesc sa ia bani inainte, "pentru
programare", ocupatia lor incepe sa semene mai mult a mica industrie. Interesant
este ca nu toti acestia sint escroci de-a dreptul, ci pot fi numai niste profitori,
nedemni de darul minunat al vindecarii pe care l-au primit. Dar aceasta este
problema lor, ei sint singurii responsabili pentru faptele lor.
In schimb, vindecatorul autentic,
nu va promite niciodata marea cu sarea si pentru el chestiunea "onorariului"
nu este atit de presanta. Mai mult, va accepta sa ii trateze si pe cei care
nu isi pot permite sa ii achite un tarif oricum rezonabil. De asemenea, in cazul
in care se iveste ocazia, ii va vorbi de bine pe instructorii sai, care l-au
initiat. Foarte important, el nu va prelungi sedintele la nesfirsit.
De retinut ca un tratament adevarat
este urmat de o stare de somnolenta, precum si de unele efecte secundare, cum
ar fi o usoara crestere a temperaturii, poate transpiratie abundenta, voma uneori
si modificari ale scaunului. Toate aceste simptome sint considerate firesti,
deoarece, beneficiind de un aport de bioenergie, organismul are resursele necesare
pentru a lupta sa elimine toxinele din organele afectate de boala. Abia dupa
acea intervine insanatosirea, desi nu este deloc exclus ca unele ameliorari
sa se faca simtite in minutele imediat urmatoare primei sedinte. Acesta este
cazul in care au fost inlaturate pe loc anumite blocaje energetice, situatie
semnalata de altfel si in folclor prin expresia "a lua durerea cu mina".
Lucruri
vechi de cind lumea
Bioenergia si circuitele bioenergetice
nu sint o descoperire de data recenta. Studiindu-le, Mircea Eliade spunea ca
a luat contact cu o fiziologie mistica. Caci, asemenea fiziologiei moderne,
cea straveche statuta o anumita functionalitate a corpului uman, dar aflata
intr-o mai strinsa legatura cu sufletul. Sint relativ cunoscute concepte precum
prana, aura, corp energetic, cele sapte centre energetice sau chakre, canale
energetice sau nadis-uri, etc.
Practic, sanatatea era inteleasa ca fiind acea armonie perfecta a energiilor
trupesti, mai grosiere, cu cele sufletesti, mai rafinate. De aici probabil si
dictonul roman ce definea starea ideala prin "mens sana in corpore sano".
Dar, ca tot veni vorba despre
izvoarele latine, acestea spun despre vindecatorii daci ca se ingrijeau in egala
masura atit de trup cit si de suflet. Greu de imaginat terapiile exacte pe care
le utilizau acestia, insa e de presupus ca, asemeni vindecatorilor din alte
parti ale lumii antice, operau intr-un fel sau altul cu ceea ce numim noi astazi
bioenergie.
Despre chinezi se stie ca nu
infingeau la intimplare acele in corpul celor bolnavi, ci in puncte bine definite
de pe traseele energetice prin care circula Qi, adica principiul vital. Vechii
indieni il numeau altfel, prana, dar conceptul este intilnit si la tibetani.
Pentru cei interesati, lectura cartilor semnate de Lobsang Rampa se poate dovedi
utila. Intre acestea "Secretele aurei" (Rotary, 1994) este deosebit
de interesanta, in special prin modul foarte explicit de abordare a fiziologiei
mistice, spre deosebire de lucrari clasice in domeniu, cum ar fi "Yoga
Sutra" de Patanjali (Informatia, 1993). Autorul relateaza modul in care
aura corpului uman, un "invelis energetic", dezvaluie nu numai trasaturile
de caracter ale individului sau nivelul sau de evolutie spirituala, dar si bolile
actuale, precum si cele pe care urmeaza sa le aiba. Ideea sugerata este boala
ar fi la origine de natura spirituala, manifestindu-se in plan fizic abia ulterior.
Asa s-ar explica de ce unii vindecatori pretind ca trateaza inclusiv bolile
aflate in stare latenta.
[ inapoi ]
1
| 2 | 3
| 4
© Florin IORGA - 2000