Bioenergia emisa in mod controlat prin intermediul palmelor are capacitatea de a vindeca

   Cei care iau durerea cu mina
Pagina 3/4

Tamaduirea pas cu pas
   Suprinzator, dar se pare ca nu bioenergia in sine vindeca. Ceea ce conteaza pentru starea de sanatate este echilbrul in care se afla acest tip de energie in organism. Ori aici intervin vindecatorii. Se spune despre ei ca "au bioenergie". Corect, dar impropriu exprimat. Bioenergie avem cu totii. Diferenta consta in faptul ca un vindecator are mai multa, cu alte cuvinte cimpul sau bioenergetic este mai mare, si - in plus - o poate manipula in scopuri terapeutice. Concret, obiectivele sale sint reechilibrarea centrilor energetici ai corpului si alimentarea cu energie a organului bolnav, pentru a-l ajuta sa se impotriveasca bolii. In cazurile mai grave, se urmareste chiar refacerea aurei. Cind este grav afectata, ea nu mai poate indeplini corect rolul de invelis protector si lasa anumite parti ale trupului expuse la influente energetice nocive, conditii in care boala este iminenta.
   Referitor la tehnicile propriu-zise, unii dintre terapeuti marturisesc ca ei nu fac altceva decit sa transmita, prin palme, bioenergie. Mai departe, spun ei, organismul stie si singur ce sa faca cu ea, anume incotro sa o canalizeze. Altii sustin ca intervin direct pe cimpul energetic al organului bolnav. De la restabilirea acestuia si pina la insanatosirea organului respectiv nu ar mai fi decit o chestiune de timp.
   Desigur, in functie gravitatea afectiunii si de experienta bioterapeutului, pot fi necesare mai multe sedinte.

Limitele vindecarii
   Oricita incredere am avea intr-un bioenergoterapeut, este o eroare sa ne inchipuim ca el poate face orice si, mai ales, tot. Daca este capabil sa alunge suferinta, el nu va putea garanta niciodata ca aceasta nu se va intoarce. Caci, odata redobindita starea de sanatate, mentinerea ei depinde de noi. Mai exact, depinde in felul in care vom trai mai departe, de stilul de viata practicat. Nu ne referim aici numai la alimentatie, program de odihna, etc., ci si la comportament, la atitudinile mentale si spirituale, care au un ecou puternic in cimpul energetic al fiecaruia.
   Cel putin asa stau lucrurile daca acceptam ipoteza conform careia boala este, in ultima instanta, de natura mentala sau spirituala, caz in care si vindecarea tot de aceeasi natura trebuie sa fie, lucru evidentiat intr-o maniera excelenta de Vasile Andru in "Terapia destinului" (Princeps, 1994). In acelasi sens, Viorel Olivian Pascanu, cu o experienta de aproape 40 de ani in domeniul remediilor naturiste, precizeaza inca din capitolul introductiv al volumului sau "Energia care vindeca. Spiritoterapia" (Moldova, 1995) ca omul este "beneficiarul constient sau inconstient al unei energii superioare numita spirit". La rindul sau, S. N. Lazarev, celebru bioenergoterapeut arata in "Karma sau armonia dintre fizic, psihic si destin" (Moldova, 1995) urmatoarele: "Omul trebuie sa stie ca energia pe care el o primeste prin intermediul unor simtaminte superioare ii vindeca trupul, destinul si sufletul". Tot el avertizeaza insa imediat asupra faptului ca "tratarea mecanica a problemei si orientarea spre energia bruta duce la deformari ale structurilor spirituale fine", lasind sa se inteleaga faptul ca aceasta conduce, in cele din urma la boala.

Prin propriile forte
   Calea cea mai sigura, dar si cea mai dificila este aceea a propriei vindecari, anume a revenirii celui bolnav la o atitudine mentala pozitiva si la spritualitate, astfel incit energiile sale sa se reechilibreze. Exista insa si o a doua cale. Ea implica ajutorul unui initiat, al vindecatorului. In cazuri grave, de criza, cind nu mai este timp, vindecatorul intervine in sensul reechilibrarii structurii energetice, dar aceasta este numai o solutie temporara. Caci, indiferent de tehnica terapeutica folosita, vindecatorii sint de acord in marea lor majoritate ca, fara o "indreptare" ulterioara a bolnavului, efectele tratamentului bioenergetic vor dispare: boala va reveni sau, se vindeca de o boala si apare alta.
   Ca sa ilustram cele de mai sus si cu un exemplu, vom cita cazul unei bolnave, care, in urma pierderii unei fiinte foarte dragi, si-a dorit la un moment dat sa moara. Criza a trecut dupa o vreme, persoana in cauza si-a dorit din nou sa traiasca, dar s-a imbolnavit. Ajunsa, dupa multe suferinte la un bioenergoterapeut, acesta si-a dat seama ca ceva nu este in regula cu pacienta sa: raspundea greu la tratamente si efectele se lasau asteptate. Ulterior avea sa isi de seama ca vechea dorinta, extrem de puternica, de a muri a cauzat boala. Cu o intirziere de citiva ani, ea a inceput sa actioneze prin aparitia si agravarea rapida bolii. Evident, suportul terapeutului este foarte important, insa vindecarea definitiva ramine doar la indemina persoanei respective.

[ continuare ]
1 | 2 | 3 | 4

Inapoi la STIRI

© Florin IORGA - 2000