Stigmate si stigmatizati (4/6)

Una dintre cele mai reprezentative imagini ale lui Padre Pio

Autosugestie sau credinta
   Vorbind despre stigmatizari, este interesant de vazut daca nu exista si alte fenomene, despre care se poate presupune ca au la baza un mecanism similar. Nu am gasit decit cazurile de ranire sub sugestie. Deseori, pentru a ilustra forta sugestiei se recurge la exemple graitoare. Unul dintre ele descrie sedinta de hipnoza in cadrul careia subiectului i se pune in plama o simpla mondeda, dar i se da sugestia ca ar tine in palma o bucata de metal incins. Subiectul nu numai ca simte cum il frige metalul si il scapa imediat, printr-un gest reflex, dar in plama sa ramine urma unei usoare arsuri. Senzatia de fierbinte dispare imediat dupa comanda specialistului care conduce experimentul, iar arsura din palma in citeva ore, poate chiar mai repede.
   De remarcat principiul: subiectul are convingerea ferma ca ceea ce tine in mina este metal incins si nimic altceva. Aceasta convingere are si un raspuns prompt in plan fiziologic, anume aparitia arsurii. In mod asemanator, stigmatizatul autentic retraieste intens crucificarea lui Isus. Ca urmare a credintei sale si a dorintei de a impartasi durerea Mintuitorului, fata de care nutreste o dragoste nemarginita, incepe prin a simti durerea, pentru ca in cele din urma sa apara si ranile.
   La o prima vedere, mecanismul pare a fi acelasi, dar trait la o intensitate mult ridicata.
   Insa lucrurile stau total diferit. Difera in primul rind originea stimulului. In cazul arsurii sugestia vine din exterior, de la hipnotizator, in vreme ce stigmatizatul poate fi suspectat cel mult de autosugestie. Dar, daca se dovedeste ca se autosugestioneaza, el nu mai este unanim acceptat ca stigmatizat autentic. Conform teoriei, stigmatele apar fie in mod spontan, fie ca urmare practicarii unei tehnici numite "imitatio Christi". In termeni profani, este vorba despre aspiratia de a-l "imita" pe Isus, in sensul de a participa, dupa puteri, din dragoste pentru El, la suferinta Sa. Isus este considerat drept model suprem, exemplul de urmat. Postul de 40 de zile, de exemplu, este doar una dintre etapele "imitatio Christi". In ceea ce priveste semnele crucificarii, nu se urmareste obtinerea lor. Traditia spune ca ele apar independent de vointa credincoisului si ca este rusinos sa ti le doresti, pentru a putea arata celorlati forta credintei tale. Pe de alta parte, desi insotite de dureri puternice, ranile sint primite ca un dar minunat venit din partea divinitatii.

Un fenomen controversat
   Daca este sa trecem in revista intreaga tipologie a stigmatizarilor, atunci trebuie sa ne referim si la stigmatele, mai rare, care nu reflecta semenle crucificarii.
   Extrem de tulburatoare sint ranile sub forma de muscaturi inexplicabile. In acceptiune religioasa, acestea trebuie sa fie semene ale Diavolului. Deja posedat, sau aflat pe punctul de a intra sub posesie, subiectul resimte atacul Necuratului sub diferite forme. Acesta i se infatiseaza sub un chip sau altul, iar atunci cind ii apare ca un ciine, el poate crede ca este muscat, iar ranile cauzate de muscatura virtuala nu intirzie sa ii apara pe corp. Cele mai frecvent raportate sint "muscaturile" la incheietura miinii.
   De precizat ca posibilitatile de verificare a autenticitatii stigmatelor de acest tip sint deseori reduse, iar sanatatea mintala a subiectilor considerati posedati este adesea pusa sub semnul indoielii. Problematica stigmatelor rezultate in urma posesiei ramine neclara. Si mai neclare sint insa stigmatele presupuse a se datora strigoilor.
   Pe scurt, ne aflam in fata unei intregi game de manifestari, deosebit de complexe, care inca mai trebuie studiate. Cu titlul de concluzie provizorie, se poate spune ca stigmatele autentice sint rani provocate de orice alti stimuli in afara celor fizici. Acestia pot fi reprezentati de o traire religioasa extrema, de o sugestie hipnotica sau autosugestie, adica un gind focalizat foarte intens.

continuare

Inapoi la STIRI
Inapoi la carti

linie.gif (484 bytes)
Florin IORGA - 2000

HOME