Noaptea in care vin strigoii
Conform traditiei, noaptea de Sfintul Andrei este cea in care duhuri precum strigoii, moroii si pricolicii capata puteri mai mari decit in cursul anului. Este noaptea in care taranii evita sa iasa pe ulitele satelor, iar baietii si fetele se string si pazesc usturoiul.
Traditia ramine vie
La sosirea Sfintului Andrei in Dacia, stramosii nostri au acceptat crestinismul, se spune, cu usurinta. Insa nu au renuntat total la vechile credinte si ritualuri. Au continuat sa le cultive, inglobindu-le in noua religie.
Desi mult mai palide decit alta data si cu sensuri din ce in ce mai neclare, ele rezista si azi. Astfel, stravechi ritualuri geto-dacice, pagine", inca mai insotesc sarbatorile crestine, conferindu-le culoare. Un bun exemplu in acest sens este noaptea de Sfintul Andrei.
|
Este o noapte ambivalenta. Pe de o parte, este o noapte cum nu se poate mai potrivita pentru vraji si farmece, fetele superstitioase crezind ca acum au sansa sa isi cunoasca ursitul. Dar, pe de alta parte, exista credinta ca e momentul sa se ia masuri de precautie pentru a preintimpina atacurile duhurilor rele, care ies din intunecimile lor, pentru a-i tulbura pe cei vii.
Spiritele malefice ale persoanelor decedate atenteaza acum la sanatatea oamenilor, la fertilitatea pamintului si a animalelor, manifestind in aceasta noapte o agresivitate si o putere sporite.
Ziua lupului si pricoliciul |
Cu titlul de mostenire a unor ritualuri stravechi, geto-dacice, de ziua Sfintului Andrei se mai celebreaza si Anul Nou al dacilor. Cunoscut fiind cultul dacic al lupului, nu este suprinzator ca aceasta zi mai este numita si "Ziua lupului". In
unele regiuni ale tarii se vorbeste despre "Luparia". Pe 30
noiembrie, lupul devine mai sprinten si poate sa intoarca gitul, teapan
in restul anului, ceea ce face ca nimeni si nimic sa nu ii mai scape.
El devine primejdios nu numai pentru vite, dar si pentru oamenii care
indraznesc sa plece la drum. In noaptea de 30 noiembrie, lupii se aduna,
iar Sf. Andrei imparte prada pentru iarna care incepe. |
Cei care se intorc
Din familia duhurilor, cel mai des amintit in noaptea de Sfintul Andrei este strigoiul. Acesta e imaginat ca un mort dematerializat, condamnat sa rataceasca noaptea prin lume. Problema spiritelor celor morti este ca, dintr-un motiv sau altul, nu ajung pe lumea cealalta dupa inmormintare, asa cum ar fi normal.
De asemenea, mai este consemnata si situatia in care refuza pur si simplu sa se mai intoarca dincolo", dupa ce isi viziteaza rudele, la marile sarbatori. Insa acesta este cazul strigoilor morti, despre care se spune ca sint foarte periculosi, deoarece pot lua viata rudelor apropiate, aduc boli, grindina si alte suferinte.
Alaturi de ei, exista si strigoii vii sau oamenii-strigoi", cum mai
sint numiti. De obicei, este vorba despre babe, dar nu este obligatoriu. Oricum,
in noaptea de Sfintul Andrei, strigoii vii se ung cu untura pe talpi si ies
prin horn, pentru a se lupta cu strigoii morti. A doua zi, pot fi recunoscuti
dupa zgirieturile de pe fata. Insa, in cazul in care nu au cu cine se razboi,
merg pe la casele oamenilor.
Ca masura de precautie, acestia freaca usile si zavoarele cu usturoi. De asemenea, au grija sa nu raspunda la intrebarea Ai mincat usturoi?", adresata de strigoii vii. Cei mai tematori ajung chiar sa isi infunde hornurile, pentru a le bloca orice modalitate de a intra in casa.
Moroii
Confundati adesea cu strigoii, moroii fie se nasc ca atare, fie sint oameni care, pedepsiti pentru faptele lor, devin dupa moarte suflete ratacitoare. Mai circula si varianta in care moroii ar proveni dintr-un copil mort nebotezat, ucis sau inmormintat de viu sau dintr-un mort neputrezit, caruia nu i s-a facut slujba religioasa.
Considerati foarte periculosi, moroii sint asimilati in unele regiuni vampirilor, deoarece se afirma ca ar suge singele si laptele vitelor. In alte parti, ei nu pot decit sa sperie, fara sa pricinuiasca suferinte fizice sau moarte.
30 decembrie 2002
ARTICOLE pe aceeasi tema
- aici
© Florin IORGA - 2000