Vi se
pare exagerat ca un meteorit sa loveasca Pamintul? Nu ar fi ceva nou, s-a mai
intimplat de citeva sute de mii de ori de-a lungul istoriei planetei noastre.
Cel mai des a fost in perioada de formare a Terrei, cind atmosfera nu era atit
de densa ca in prezent, functia ei de scut protector fiind mult redusa. Ulterior,
majoritatea asteroizilor au ars in atmosfera, incalzindu-se puternic la frecarea
cu aerul. Totusi, cei de mari dimensiuni au reusit sa strapunga bariera atmosferica
si au percutat Pamintul, uneori foarte violent.
Spre
norocul nostru, asa ceva se intimpla destul de rar, in medie o data la fiecare
50 de milioane de ani. Faptul ca ultimul impact major a avut loc acum 65 de
milioane de ani este de natura sa ne tina in alerta. Din fericire, tehnologia
de acum este promitatoare. In plus, sa nu uitam, ca ea va evolua semnificativ
si in urmatorii 15 ani, timpul maxim pina la o eventuala interventie impotriva
lui NT7.
Conform
ultimelor informatii, se pare ca cea mai agreata metoda este amplasarea a doua
propulsoare pe suprafata asteroidului periculos. Puse in functiune, acestea
ii vor modifica orbita doar atit cit sa nu mai constituie o amenintare.
Lucrurile
se vor simplifica insa dupa ce se va incheia determinarea tuturor asteroizilor
a caror orbita intersecteaza orbita Pamintului. Se cunosc deja peste 1.500 de
astfel de asteroizi si sint monitorizati. Se estimeaza ca numarul lor trebuie
sa fie de zece ori mai mare.
Este
asadar o chestiune de timp pina vom cunoaste toti asteroizii amenintatori si,
totodata, vom avea ac de cojocul lor.
Extinctia
dinozaurilor a fost pusa pe seama unui asteroid. Se crede ca ei nu au putut
supravietui modificarilor climatice cauzate de un impact distrugator. Practic,
alaturi de trei sferturi dintre speciile de acum 65 de milioane de ani, dinozaurii
au avut de facut fata unei ierni care a durat decenii. Termperatura a scazut
dramatic datorita prafului dens ridicat in atmosfera la impactul asteroizilor
si in urma seriei de eruptii vulcanice declansate de socul inregistrat de scoarta
terestra. Acest praf a diminuat drastic lumina soarelui, afectind in primul
rind plantele si, ulterior, intreg lantul trofic.
Dinozaurii au patit-o
E cunoscuta
teoria conform careia dinozaurii ar fi disparut ca urmare a unei catastrofe
planetare, la originea careia s-a aflat un asteroid de mari dimensiuni. Ceea
ce se uita este faptul ca simultan cu dinozaurii au mai disparut trei sferturi
din speciile de atunci. Oamenii de stiinta explica in detaliu ce s-a intimplat
acum 60 de milioane de ani.
In primul
rind, este limpede ca ultimii dinozauri s-au stins in decursul unui secol sau
doua, ceea ce reprezinta un interval extrem de scurt, la scara geologica, deci
este clar vorba despre o catastrofa. De asemenea, locul impactului a fost identificat
in Golful Mexic, golf care - de forma circulara ! - s-a format tocmai datorita
asteroidului prabusit aici. Apoi, geologii au dovedit ca exista, in mai multe
puncte de pe glob, un strat de cenusa bogata in iridiu, a carui vechime este
tot de 60 de milioane de ani.
Aparitia
sa a fost pusa pe seama prafului ridicat in atmosfera in urma impactului si
care s-a depus la sol in decursul citorva zeci de ani. In ceea ce priveste concentratia
de iridiu din acest strat, ea este explicabila, deoarece acest element chimic
e prezent din abundenta in componenta asteroizilor, alaturi de fier, nichel
si alte metale.
In fine,
cel putin pina la ora actuala, o alta teorie care sa justifice intr-un mod rezonabil
disparitia dinozaurilor nu exista. Pina in prezent, cea mai credibila ipoteza
ramine aceea a asteroidului urias, deoarece explica si disparitia multor alte
specii de plante si animale.
Unde este, de fapt, pericolul
Trebuie
sa o spunem, presa din ultimele zile a exagerat cam mult. Este foarte adevarat
ca NT7 este cel mai periculos asteroid de pina acum. Insa, e cazul sa o subliniem,
el este totodata un asteroid generos, in sensul in care s-a lasat descoperit
cu 17 ani inainte de un posibil impact.
Aceasta
inseamna ca puterile spatiale au timp suficient pentru a elabora un proiect
comun cit se poate de clar. Sa ne reamintim, aceleasi puteri cosmice au fost
capabile sa construiasca impreuna Statia Spatiala Internationala. Imaginati-va
acum acelasi efort, creativ si financiar, concentrat intr-o operatiune menita
sa ne salveze de la un dezastru ecologic global, cum ar fi impactul cu un asteroid
de mari dimensiuni.Faptul
ca avem la dispozitie 17 ani nu poate fi decit de partea noastra.
Pericolul
cel mare sta insa intr-un alt asteroid decit NT7, mult mai grabit, care nu ne-ar
lasa prea mult timp de actiune. Din fericire, exista proiectul Spacewatch, supervizat
de NASA, care tocmai cu detectarea asteroizilor periculosi se ocupa. Ramine
de sperat ca vom avea sansa de a nu ne confrunta cu unul dintre ei inainte de
infiintarea unei echipe operationale, dotate cu toate cele necesare.
