Afisul filmului "Stigmata", film care s-a bucurat de un succes neasteptat la public, desi criticii nu s-au prea intrecut in a-i aduce laude
Stigmate si stigmatizati (3/6)
|
|
Afisul filmului "Stigmata", film care s-a bucurat de un succes neasteptat la public, desi criticii nu s-au prea intrecut in a-i aduce laude |
Biserica
despre stigmate
Reiese limpede ca stigmatizarea si extazul
mistic se afla intr-o strinsa legatura. Dar nu extazul este consecinta stigmatizarii,
ci invers: stigmatele sint doar una dintre cele citeva forme posibile de manifestare
exterioara a extazului. Evindent, este vorba despre situatiile in care maxima
emotie religioasa este insotita de semne exterioare si nu este interiorizata.
Dar care este pozitia Bisercii fata
de stigmate si stigmatizati? Ei bine, aditudinea sa este aceea de prudenta maxima.
De fapt, e vorba despre aceeasi pozitie ca si fata de orice alt tip de miracole.
Mai ales in zilele noastre, se considera o inflatie de miracole recunoscute
de autoritatile religioase nu este tocmai cel mai de dorit lucru. Si este de
inteles: ar apare suspiciunea ca s-a lansat o campanie sustinuta de propaganda
religioasa, fapt considerat nepotrivit.
Minunatele semne, cum mai sint numite
stigmatele in limbaj religios, sint examinate cu deosebita atentie de oamenii
Bisericii inainte de a fi declarate autentice. O astfel de procedura poate dura
ani la rind si este etrem de laborioasa. Prudenta aceasta, exagerata in ochii
unora, este justificata cele citeva tentative de frauda semnalate pina acum.
Surprinzator sau nu, au existat oameni care nu au ezitat sa isi produca singuri
ranile specifice martiriului lui Isus. Nu in ultimul rind, o parte din cazurile
de presupuse stigmatizari au fost insotite de manifestari tipice crizelor de
isterie, exact asa cum sint ele descrise in tratatele de psihiatrie.
In consecinta, prudenta Bisericii nu
mai pare atit de exagerata, iar infiintarea unei comisii speciale de studiu
al minunilor, incluzind aici si stigmatele, nu este chiar deplasata.
Intre fals si autentic
Data fiind vechimea fenomenului, in
materie de stigmate distingerea falsului de autentic se face dupa niste reguli
bine stabilite. Desigur, acestea pot diferi de la o Biserica la alta, iar cercetatorii
manifestarilor paranormale vin cu propriul lor set de reguli. Fara a ne lansa
aici in studii comparative ale criteriilor de confirmare a stigmatelor, vom
cauta sa distingem principalele diferente dintre fals si autentic.
In cazurile reale de stigmatizare, ranile
sint adinci si se intimpla chiar sa perforeze miinile si/sau picioarele. Prezenta
stigmatelor este asociata cu stari de extaz mistic, in special in perioada in
care apar pentru prima oara. Singerarile sint abundente, uneori zilnice. Alteori,
ele pot sa apara saptaminal (vinerea), pe parcursul mai multor ani, chiar de-a
lungul citorva decenii.
In mod neasteptat, au fost inregistrate
situatii in care ranile nu raspund in nici un fel la tratamentele medicale.
Nu este obligatoriu ca toate cele cinci rani sa apara simultan, ci in etape:
mai intii pe miini, ulterior pe picioare si in cele din urma in piept. Ele emana
adesea un miros placut, asemanat de catre martori cu parfumul unei flori sau
al alteia. In fine, sa mai mentionam ca stigmatele autentice sint insotite de
dureri pe intreaga perioada a prezentei lor.
In privinta falselor cazuri de stigmatizare,
specialistii, cucernici sau neutrii, sint in general de acord ca pot fi recunoscute
in primul rind dupa aparenta ranilor. Nu numai ca se acestea se prezinta aidoma
unor intepaturi sau julituri superficiale, dar ele vindeca rapid, reactioneaza
pozitiv la tramente simple si nu mai apar, poate, niciodata. In plus, subiectul
nu pare sa sufere in mod deosebit de pe urma lor si este extrem de incintat
sa le arate oricui. Dar garantia cea mai sigura a falsului, sustin reprezentantii
Bisericii, o reprezinta chiar viata persoanei in cauza. Daca nu a manifestat
nici o inclinatie deosebita fata viata religioasa de pina la stigmatizare si
- cu atit mai mult - daca nici dupa aceea nu pare a se preocupa in modul cel
mai serios latura spirituala a existentei, atunci falsul este aproape dovedit.
In fine, un ultim criteriu de evaluare
a autenticitatii stigmatelor il reprezinta starea de sanatate psihica a subiectilor.
Cind acestia se dovedesc a fi isterici in cel mai adevarat sens al cuvintului,
si astfel de cazuri nu sint putine, credibilitatea stigmatelor prezentate de
ei nici macar nu face obiectului vreunei investigatii.
Inapoi la STIRI
© Florin IORGA - 2000
