Mai mult despre posesie si exorcizari (pag 3/4)

Sub lupa psihiatrilor
   Din punctul de vedere al psihiatrilor, posesia este asociata cel mai adesea unui delir. Ce inseamna exact aceasta? Caracterizat in "Psihiatria", tratat intocmit sub redactia lui V. Predescu (vol. I, Editura Medicala, Bucuresti, 1989), prin "dezorientare temporospatiala profunda, halucinatii, incoerenta si agitatie psihomotorie", delirul poate avea - atentie - si o "coloratura mistica". In asemenea situatii, el este inregistrat in literatura de specialitate sub numele de "delir mistic". Exemple suficiente gasim in "Drama discordantei psihice" (Moldova, Iasi, 1995) de Mihai Selaru, volum in care, sub genericul "Povestiri fantastice", autorul prezinta o multime de astfel de cazuri. Roland Jaccard merge mai departe si spune lucrurilor pe nume in "Nebunia" (Editura de Vest, Timisoara, 1994): "Anumite forme de delir pot fi considerate de cei din jur drept fenomen de inspiratie supranaturala sau de posesiune a spiritelor, bune ori rele".
   In consecinta, dupa o privire de ansamblu, intrebarea care se pune este cind avem de a face cu un nebun autentic si cind ne aflam in fata unui posedat.

Psihoterapie sau exorcizare?
   Problema nu este deloc simpla si nu face parte din categoria celor usor de transat. Lucrurile sint clare numai pentru cei simpli si profund credinciosi sau pentru cei instruiti si rationalisti: pentru unii este posesiune in toata regula, iar pentru ceilalti e nebunie fara drept de apel.
   Situatia este insa adesea mai complicata pentru cei care, desi instruiti, au inca activ filonul religios. Impresia generala, destul de confuza si teribil de incomoda, e aceea ca "adevarul este pe undeva pe la mijloc".
   In acest caz, singura evaluare posibila ar fi in functie de eficienta solutiilor propuse de psihiatrie si, respectiv, religie.
   Pe de o parte, avem psihoterapia si pe de alta parte exorcizarea; una lupta impotriva starilor patogene, cealalta impotriva duhurilor rele. Insa o evaluare comparativa precisa este greu de efectuat, deoarece terapiile pot fi mai mult sau mai putin adecvate, iar terapeutii mai mult sau mai putin calificati. De asemenea, rugaciunile pot fi mai mult sau mai putin puternice, iar preotii pot avea har mai mult sau mai putin. Balanta pare a fi in echilibru. Singura remarca ce ar putea s-o incline este aceea ca, in vreme ce cazurile rezolvate pe calea tratamentului psihiatric pot recidiva dupa o anumita perioada, cele rezolvate pe calea exorcizarii pot sa nu recidiveze, cu conditia ca ulterior subiectul sa se preocupe permanent si cu seriozitate de latura religioasa a vietii.

Inapoi la STIRI

© Florin IORGA - 2000