Rapirile - o problema controversata (pag 6/6)
Iata
un tip de intilnire pe care nu e interesant sa ti-o doresti
|
In
postura de cobai umani
Rerferitor gradul de periculozitate
al OZN-urilor din perspectiva rapirilor, se impun citeva precizari. Chiar admitind
ca suferintele psihice sau fizice la care sint supuse victimele nu sint chiar
atit de mari cum dau de inteles unii autori, nu trebuie uitat un aspect esential,
anume ca este vorba despre experiente care au avut loc fara consimtamintul victimelor.
Apoi, se uita cu prea mare usurinta investigatiile medicale post-rapire, care
certifica exsistenta unor, arsuri, cicatrici si traume psihice.
In acest context, pare surprinzatoare
atitudinea autorilor care expunind o cazuistica bogata, sprijinita pe o documentatie
credibila, au totusi tendinta de a oferi rapirilor conotatii pozitive. In acest
context, este laudabila atitudinea lui Paolo di Girolamo, care nu evita discutia
oarecum jenanta, dar necesara a experientei infricosatoare pe care au suferit-o
sotii Vidal si in specia doamna, spusa impotriva vointei sale unor investigatii
cu caracter ginecologic ("Extraterestrii au fost aici", Editura Z,
colectia Aliens, Bucuresti 1997). Contrariaza in schimb pozitia lui Carl Nagaitis
si Philip Mantle ("Rapiri in spatiu", editura Vremea, Bucuresti 1996),
care par hotariti sa inventarieze mai curind rapirile "frumoase",
in urma carora martorii au capatat informatii despre intentiile generoase ale
extraterestrilor, au fost plimbati cu curtoazie printr-un colt sau altul al
galaxiei, sau chiar au dobindit capacitatea de a-si vindeca semenii. Nu contestam
seriozitatea cu care au fost documentate aceste cazuri, ci semnalam numai lipsa
unei preocupari fata de latura mai putin linistitoare a rapirilor.
Regula de aur a autoritatilor:
"Fa-te ca problema nu exista"
De altfel, aceeasi lipsa de preocupare
o constatam si din partea autoritatilor, mai ales in Statele Unite, unde se
pare ca rapirile sint cele mai numeroase. Probabil mai dezinhibati, americanii
sint mai dispusi sa depuna marturie cu privire la experientele traite si sa
ceara socoteala guvernului pentru lipsa sa de atitudine fata de aceasta problema,
ajungindu-se acum sa se vorbeasca chiar despre un posibil scandal national.
Oricum absenta oricarei reactii din partea guvernului si a reprezentantilor
alesi alimenteaza teoriile conspirationiste, cu atit mai mult cu cit s-au inregistrat
marturii conform carora in timpul rapirilor au fost vazuti oameni in uniforme
militare americane. Dar problema conspiratiei este mult prea vasta pentru a
fi tratata aici.
Cert este ca, exceptind o singura
conferinta, desfasurata in 1993 la Massachusets Institut of Technology, oficial
raprile nu exista. Pentru autoritati ele sint fie inchipuiri, fie o noua legenda
urbana, asa cum sustin unii sociologi.
In ciuda exotismului ce le este specific si a tuturor problemelor delicate pe
care le ridica, rapirile reprezinta un fenomen a carui amploare si gravitate,
chiar si in cele mai optimiste estimari, ar trebui sa constituie un imbold pentru
investigarea cit mai serioasa si responsabila a fenomenului OZN.
© Florin IORGA - 2000