Rapirile - o problema controversata (pag 4/6)
Fiabilitatea hipnozei regresive |
S-ar
putea crede ca hipnoza regresiva nu reuseste sa conviga foarte mult. Insa, surprinzator
sau nu, ea ramine o tehnica pe care multi psihoterapeuti o utilizeaza cu succes
pe pacientii lor. Spre exemplu, tinar constata ca ii este foarte frica de inaltime
- o situatie jenanta pentru el. Recurgind la serviciile unui specialist, in
urma unei sedinte de hipnoza regresiva, va descoperi ca in prima copilarie a
suferit o adevarata trauma cind mama sa il tinea la geam, de la etajul sapte.
Inexplicabila teama din prezent nu este altceva decit reactualizarea unei situatii
stresante din trecut, uitata, dar nu si depasita. Informat fiind, si indrumat
de psihoterapeut, tinarul nostru va reusi sa isi gestioneze in mod corect suferinta
din copilarie, sa si-o asume si sa treaca peste ea. Rezultatul va fi vindecarea,
adica disparitia fricii de inaltime. Ori vindecarea a fost posibila gratie hipnozei
regresive |
Arheologia
memoriei
O
alta posibilitate de a verifica autenticitatea rapirilor este reprezentata de
hipnoza regresiva, care, la rindu-i, este o metoda controversata. Dar, inainte
de a vedea exact reprosurile care ii sint aduse, sa trecem repede in revista
citeva dintre principiile sale.
Asadar,
subiectul este hipnotizat de catre un specialist si adus astfel intr-o stare
modificata de constiinta, ca in cadrul oricarei sedinte de hipnoterapie, stare
in care i se comanda sa se reintoarca in trecut, mai precis in momentul in care
se presupune ca ar fi avut loc rapirea. Marea surpriza este ca o buna parte
dintre martori reusesc sub hipnoza sa ofere mult mai multe detalii ale rapirii
decit in stare normala de veghe. Aspectul acesta i-a facut pe multi cercetatori
sa creada ca, in realitate, amintirile neplacute ale rapirii sint respinse si
ingropate straturile adinci ale subconstientului, ca o masura de autoprotectie,
fara a se exclude totusi posibilitatea ca aceasta "uitare" sa le fi
fost indusa de catre rapitori.
Pe
de alta parte, insa, s-a constatat ca operatiunea de "extragere" a
amintirilor respective este foarte stresanta pentru subiecti, care par a retrai
suferintele fizice si psihice indurate pe parcursul rapirii. Astfel unii investigatori
au ajuns sa condamne sedintele de hipnoza regresiva, ca fiind un instrument
de lucru ce nu menajeaza deloc victima. De asemenea, asa cum spuneam, au existat
voci care au contestat chiar si validitatea informatiilor obtinute in asemenea
conditii, principalul argument fiind acela ca subiectii, fara a intentiona sa
minta, isi pot modifica aminitirile, ei ajungind sa relateze cu toata sinceritatea
evenimente care, in realitate, nu au avut loc. In plus, lucrurile se complica
atunci cind se pune problema intrebarilor care sugereaza un anumit raspuns,
de genul "nu-i asa ca...?", ceea ce pune in discutie nu atit onestitatea
subiectului, cit cea a hipnotizatorului.
Multe dintre relatarile despre rapiri incep cu "mergeam linistit pe sosea, cind..." |
Povestea
unei rapiri clasice
De obicei, povestea incepe noaptea,
pe o sosea aproape pustie, cind, fara nici o cauza evidenta, motorul se opreste,
instalatia electrica de la bord cade si nimic nu pare sa mai functioneze. Uneori,
daca nu observa clar un obiect zburator neidentificat, cel aflat in masina apuca
sa mai vada o lumina puternica, orbitoare, venind din cer si, poate, o silueta
sau doua apropiindu-se. Urmeaza lesinul. Ce se intimpla pina cind subiectul
isi recapata constiinta nu este deloc limpede. Cert este ca ulterior, el va
trai pentru o perioada intr-o stare de confuzie, va avea dureri musculare, va
fi bintuit de angoase si, ceea ce pare mai bizar, va avea o "senzatie de
timp lipsa", timpul in care a fost prizonier inconstient al extraterestrilor.
De mentionat ca exista si varianta in
care rapirea se petrece acasa, cind victima se trezeste in imposibilitatea de
a face vreo miscare, inconjurata de doua-trei fiinte necunoscunoscute. Dupa
pierderea constiintei, urmeaza trezirea la bordul a ceea ce pare a fi o nava
extraterestra. Iar acolo...
© Florin IORGA - 2000