Cranii enigmatice (pag 2/3)

Primul tip de craniu conic, numit si "premodern". Antropologii spun ca este o imposibilitate biologica. Probabil, dar el exista.

O intreaga aventura arheologica
   Goana dupa cranii cu forme bizare nu a fost usoara deloc. Ca orice arheolog, Robert Connolly si-a incept cautarile in bilbioteci. Era interesat de orice referire la "specii aproape umane". Ori, astfel de referiri, a constatat el, se intilnesc aproape peste tot. Practic, fiecare civilizatie are in mitologia ei personaje jumatate oameni, jumatate... altceva. Uneori sint oameni obisnuiti, la origine, dar care au tost transformati, fie prin magie, fie prin interventia zeilor, ca urmare a unor pacate grave.
   In fata acestei avalanse de informatii, Robert Connolly a inteles ca trebuie sa isi orienteze cercetarile numai spre acele culturi care mentioneaza si prezenta unor oseminte neobisnuite. Daca era sa urmareasca firul oferit de constructiile atribuite altor civilizatii, ar fi avut nevoie de citeva vieti si de fonduri imense pentru a le cerceta. In fine, dupa citiva ani de documentare laborioasa, tinta cercetarilor sale avea sa prinda contur: continentul sud-american, mai precis Mexicul si Peru.

Capacitatea enorma a acestor cranii este evidenta, pornind de la un minim de 2200 cm3, spre 2500 cm3. Deformarea lor severa poate fi interpretata un raspuns biologic la cresterea masiva a masei cerebrale. Dar originea acestei cresteri ramine un mister.

Comunitatea stiintifica a fost socata
   In timp, au fost descoperite mai multe cranii, de mai multe tipuri, in diferite stari de conservare. Cele mai valoroase piese au fost expuse in diferite muzee. A fost insa necesara trimiterea lor in laboratoare de cercetari, pentru a le fi constatata autenticitatea. Practic, Connolly avea nevoie de "certificate de buna purtare", caci acuzatiile la adresa lui incepusera sa curga.
   Arheologi din toate colturile lumii s-au grabit sa deplinga "deraierea" colegului lor de breasla, care se apucase sa falsifice cranii de forme imposibile, numai pentru a-si face reclama. Intimplator sau nu, cert este faptul ca nici unul dintre acuzatori nu avusese curiozitatea (se citi si bunul simt) de a incerca sa vada personal craniile, inainte de a aduce vorba despre fals.
   Pe scurt, lui Robert Connolly descoperirile sale i-au adus numai necazuri si nicidecum vreo recunoastere a activitatii sale stiintifice. Dar, fie si cu reputatia distrusa, daca tot s-a angajat in aceasta directie de cercetari, Connolly a vrut sa isi duca munca pina la capat. Alaturi de simpla prezentare a craniilor, se impunea de la sine plasarea lor in cadrul unor teorii viabile, care sa le explice provenienta, evolutia si disparitia. Aceste cranii exista, dar au marele defect de a nu-si gasi deloc locul in istorie. De fapt, nimeni nu stie inca unde sa le plaseze pe scara evolutiei.

continuare

Inapoi la STIRI

© Florin IORGA - 2000