Titlu - Dupa Roswell
Autori - Philip J. Corso si William J. Birnes
Editura - Teora
Pret - 28.000 lei
A aparut, in fine, la editura Teora versiunea romana
a cartii "The Day After Roswell", de Philip J. Corso si William J. Birnes. Avem
astfel la dispozitie, sub titlul "Dupa Roswell", o carte care a zguduit lumea
ufologilor. Primul tiraj s-a epuizat atit de rapid, incit cei care considerau importanta
difuzarea ei in intreaga lume au incalcat deliberat legile privitoare la proprietatea
intelectuala si au difuzat versiuni electronice pe Internet. Pentru ca aceasta carte sa
poata fi citita de cit mai multi oameni, s-a gasit cineva care sa faca o traducere pirat
in limba franceza distribuita tot gratuit si tot prin Internet. Cum - dupa stiinta noastra
- asa ceva nu s-a mai intimplat cu nici un alt volum dedicat fenomenului OZN, concluzia e
limpede: e cazul sa ne aplecam serios asupra acestei carti si asupra evenimentelor la care
se refera.
Despre povestea cu farfuria zburatoare
prabusita la Roswell s-a scris enorm. Pe de o parte pentru ca este un subiect cu priza la
public, iar pe de alta parte pentru simplul motiv ca nici acum, la mai bine de jumatate de
secol, lucrurile nu sint tocmai lamurite. Si, in acest context, ce aduce atunci nou
cartea lui Philip Corso? Strict referitor la evenimente, nu are nici o contributie majora,
versiunea sa asupra imprejurarilor prabusirii fiind deja prezentata si de alti autori.
Diferenta consta in faptul ca este vorba despre o autobiografie a unui personaj a carui
existenta a fost verificata si care pretinde ca s-a ocupat o buna bucata de vreme de
valorificarea discreta a tehnologiilor recuperate de pe nava extraterestra.
| Mereu sub semnul
indoielii... |
Sa fim
bine intelesi, indiferent ca se refera la chestiuni politice si militare, la servicii
secrete sau farfurii zburatoare, o carte de dezvaluiri va fi suspectata mereu. Dar cind se
refera la toate acestea la un loc, va dati seama, va atrage toate suspiciunile asupra sa.
Fenomenul este cu atit mai pronuntat cu cit dezvaluirile sint mai socante, prin faptul ca
se leaga perfect intre ele. Caci, s-a admis ca, in cazul in care intreaga carte este o
minciuna de la un capat la altul, atunci avem de a face cu o minciuna extrem de bine
ticluita. Nu incape nici o indoiala, ea a fost analizata la singe de catre sceptici, care
au recunoscut ca "nu are prea multe fisuri". Unii chiar au admirat
precizia documentarii in varii domenii si acuratetea constructiei logice.
Cele mai dese reprosuri care i-au fost aduse sint de ordin general, de tipul
"trateaza niste lucruri stiintifico-fantastice", "fabuleaza pur si
simplu" sau "e o minciuna frumoasa". Dar o critica serioasa, care sa
o demonteze bucata cu bucata si care sa dovedeasca minciuna nu a aparut.
Pe de alta parte, confirmarile spuselor lui Corso sint limitate si indirecte. Nimeni nu a
recunoscut inca "da, este adevarat, omul acesta mi-a inminat obiecte de provenienta
extraterestra sau documente referitoare la ele". De altfel, nici nu e de asteptat ca
asa ceva sa se intimple prea curind date fiind riscurile la care s-ar expune un om de
stiinta cu astfel de afirmatii. |
In calitatea sa de ofiter in cadrul
diviziei de Cercetare - Dezvoltare de la Pentagon,
Philip Corso a fost responsabil cu tehnologiile straine. Practic, misiunea lui era sa
valorifice informatiile legate armele in curs de dezvoltare in alte state. Spionii
americani isi faceau treaba, adica obtineau cit mai multe date despre cercetarile
efectuate in domeniul militar pe intreaga planeta, dupa care le puneau la dispozitia
Pentagonului. Aici, Corso trebuia sa le evalueze si, cunoscind programele americane de
cercetare in domeniu, avea sarcina sa le redirectioneze in asa fel incit sa ajunga la acei
oamenii de stiinta care lucrau pentru armata si carora le puteau fi de folos. Interesul
final era ca munca grea si plina de riscuri a spionilor sa se vada si in noile sisteme de
armament ale Statelor Unite, sa nu fie irosita, gratie unei birocratii ucigatoare. Toate
acestea au fost dovedite. Nimeni, nici macar cei mai porniti critici nu mai neaga faptul
ca Philip Corso a fost persoana care s-a ocupat cu cele descrise mai sus. Problema care
ramine este cea referitoare la epava extraterestra.
Cu alte cuvinte, bine, iti cade un OZN
in curte, il iei si il ascunzi de privirile indiscrete ale rusilor. Dar apoi? Ce faci cu
el, ce foloase poti trage de pe urma lui? Acestea sint intrebarile la care colonelul Corso
a avut de raspuns cit a lucrat la Pentagon. Conform declaratiilor sale, misiunea lui
consta in demararea unor proiecte de noi arme sau grabirea finalizarii celor deja
existente, pronind de la studiul artefactelor extraterestre recuperate de la Roswell.
Astfel, Philip Corso sustine a fi avut o contributie majora la dezvoltarea dispozitivelor
de vedere pe timp de noapte. Totul ar fi pornit de la faptul ca a stiut cui sa dea
lentilele prelevate de pe ochii cadavrelor extraterestre; va amintiti, poate, polemicile
legate de celebrul film al autopsiei...
De asemenea, evolutia electronicii ar
fi fost grabita gratie studiului circuitelor integrate descoperite in epava de la Roswell.
Acestea le-ar fi aratat fizicienilor modul in care pot plasa mai multe tranzistoare pe
aceeasi placuta de siliciu si sa le faca sa functioneze impreuna. Cit despre laser,
cercetarile in curs au fost impulsionate, sustine Corso, de analiza unui "obiect
cilindric din metal, care emitea un spot subtire lumina rosie". Lista continua cu
materialele din care se fabrica acum vestele antiglont, a caror structura ar fi inspirata
de pelicula ce acoperea nava prabusita. In fine, in plan militar, armele bazate pe fluxuri
intense de particole dezvoltate in cadrul programului SDI (mai cunoscut sub numele de
"Razboiul Stelelor) ar avea la origine tot un model extraterestru.
Desi militar de profesie, e drept cu o
vasta cultura tehnico-stiintifica, Philip Corso nu evitat nici chestiunile politice.
Vorbind despre Razboiul Rece si - mai ales - despre sfirsitul acestuia, el sustine ca
darimarea Zidului Rusinii de la Berlin are o cu totul alta explicatie decit cea admisa in
mod obisnuit. Fostul colonel are convingerea ca sefii din epoca ai celor doua blocuri
politice si militare au inteles ca a sosit vremea sa nu se mai suspectezte reciproc. Din
clipa in care atit rusii cit si americanii au inteles ca OZN-urile observate nu sint nave
ale celeilalte parti, restul nu a fost decit o problema de timp pentru negociatori. Cu
alte cuvinte, s-ar fi mers pe ideea ca a sosit vremea sa nu se mai hartuiasca unii pe
altii si sa isi uneasca eforturile pentru a face fata potentialei ostilitati a OZN-urilor.
Sau, ca sa spunem lucrurilor pe nume, amenintarea extraterestra li sa parut suficient de
serioasa incit au zic ca e cazul sa treaca peste antipatiile traditionale.
Este o interpretare neobisnuita a
istoriei recente, dar nu si originala. Dupa cum veti vedea din interviul acordat de Ion
Hobana cu privire la aceasta carte, Philip Corso nu este primul care vorbeste despre asa
ceva. Atita doar ca aceasta o face de pe pozitia militarului pentru care termenii de
inamici, aliati si neutri sint foarte transanti. De altfel, din lucrarea pe care a
scris-o, ajutat de scriitorul William J. Birnes, reiese ca intreaga sa activitate a fost
marcata de urgenta dezvoltarii unor tehnologii care sa faca posibila o riposta eficace
unui eventual atac extraterestru.
Inapoi la CARTI
© Florin IORGA - 2000
