Stigmate si stigmatizati (2/6)

Un fenomen ocolit
   Din intreaga galerie a manifestarilor paranormale, stigmatizarile se detaseaza net ca avind cea mai importanta incarcatura emotionala, datorita semnificatiilor religioase. Probabil, alaturi de raritatea cazurilor, acesta este unul dintre motivele pentru care cercetarile parapsihologice nu au acordat stigmatizarilor aceeasi importanta precum altor fenomene paranormale. Subiectul, trebuie sa o recunoastem, este delicat. Insasi introducerea stigmatizarilor in categorila manifestarilor de tip paranormal este de natura sa genereze proteste, motiv pentru care nu putini cercetatori au grija sa ocoleasca subiectul.
   Dar, oricum am interpreta stigmatele - drept fenomen paranormal, manifestare supranaturala sau pur si simplu miracol - ele au un ecou foarte puternic in constiinte si nu pot fi ignorate. Cele citeva cazuri absolut exceptionale inregistrate pina in prezent, precum si filmul "Stigmata", care a avut premiera pe ecranele romanesti in aprilie 2000, sint argumente suficiente pentru a ne indrepta atentia asupra acestui fenomen. O vom face cu toate precautiile, in ceea ce priveste atit autenticitatea cazurilor puse in discutie, cit si conotatiile multiple ale fenomenului.

Stigmatizarea ramine unul dintre cele mai controversate fenomene paranormale. Vazut drept un semn al divinitatii, dar si ca un posibil semn de isterie, el continua sa fascineze.

Retraind martiriul
   Dupa definitia lui Adrian Patrut, stigmatele reprezinta "aparitia si prezenta pe corpul unui subiect a unor urme, leziuni si hemoragii inexplicabile, care reproduc, de obicei, semnele traditionale ale martiriului lui Isus Hristos". De-a lungul timpului, Bisercia a consemnat aproximativ 500 de mistici stigmatizati, dar aceasta nu inseamna ca nu exista si alte categorii de persoane ce prezinta semnele stigmatizarii.
   In principiu, prin semnele stigmatizarii se inteleg cinci rani: doua pe miini, doua pe picioare, plus inca una in partea laterala a pieptului. Exista insa cazuri in care ranile apar numai pe miini sau cele existente ies din tipologia obisnuita, fiind insotite in mod inexplicabil de zgirieturi pe frunte, zgirieturi asociate cu coroana de spini. De asemenea s-au mai inregistrat situatii in care au leziunile au aparut pe umarul drept, caz in care s-a considerat ca acestea trebuie sa reprezinte urma lasata de crucea purtata in timpul calvarului.
   In fond, tipul si locul ranilor ce apar pe corpul subiectului par sa depinda de secventa precisa din cadrul martiriului lui Isus pe care acesta o retraieste. Caci, trebuie sa precizam, explicatia apropape unanim acceptata este aceea ca subiectii, cuprinsi de un fior mistic extrem de puternic, din dragoste pentru Mintuitor, retraiesc supliciul acestuia. Cind retrairea martiriului are loc la inalte cote emotionale, apare si raspunsul fiziologic, anume ranile.
   Chiar daca o asemena explicatie poate sa para unora greu acceptabila, sa nu uitam ca sintem ceea ce gindim, iar cele mai puternice ginduri ale noastre ramin emotiile. Dintre acestea intensitatea cea mai ridicata o au emotiile religioase, expresia lor ultima fiind extazul mistic. Ori, este un lucru stiut, extazul mistic poate fi insotit de manifestari considerate - in functie de convingeri - supranaturale, paranormale sau miracole: aureole de lumina in jurul capului, vindecari miraculoase ale celor prezenti sau chiar levitatie. Iosif de Copertino, spre exemplu, s-a inaltat in aer chiar in prezenta Papei Urban al VIII-lea. In arhivele Vaticanului se pastreaza consemnarea unei declaratii ale lui Urban al VIII-lea, prin care, extrem de impresionat, acesta promitea ca va depune personal marturie pentru canonizarea lui Iosif de Copertino, daca acesta va muri in timpul pontificatului sau.

continuare

Inapoi la STIRI

© Florin IORGA - 2000