Fenicienii, Australia si Atlantida

Se stie ca multe fapte istorice au ramas... nestiute. Din cind in cind, valul misterului este ridicat putin de cite o descoperire cu adevarat senzationala si istoria oficiala sufera noi modificari. Eric von Daniken (Carele zeilor) si Robert Charoux (Misterul lumilor uitate) au deschis seria arhelogilor amatori ce au venit cu ipoteze de rasunet. Intre timp, cei doi si-au recunoscut unele erori si au admis caracterul mai degraba speculativ al primelor lucrari, revenind cu carti noi, mult mai temeinic documentate. Dar exemplul lor initial continua sa fie urmat.

Un scenariu cam alabmicat

Navigatori iscusiti, fenicienii erau si niste artisti deosebiti, dupa cum se poate vedea si in aceasta scena de vinatoare, realizata pe un bol din aur

   Astfel, in ultima vreme pare sa fi prins moda ipotezelor legate despre fenicieni. Este adevarat, lor li se atribuie paternitatea alfabetului latin, fiind apreciati totodata ca navigatori iscusiti si negustori de calibru.
   Dupa ce s-a emis teoria ca ar fenicienii ar fi pus piciorul in Lumea Noua cu 3000 de ani inaintea lui Columb, acum se spune despre ei ca ar fi ajuns si in Australia.
   Val Osborne, un arhelog amator australian, pretinde ca fenicienii ar fi debarcat pe coasta Queensland-ului si ar fi stabilit un centru comercial in apropiere de Brisbane. Seducatoare ipoteza, insa Osborne nu reuseste sa aduca nici o dovava in sprijinul ei. Scuza pe care o invoca pentru acest inconvenient tine mai degraba de teoriile conspirationiste. Dupa el, guvernul australian stia despre aceasta descoperire inca de acum 40 de ani, insa a musamalizat totul. Motivul? S-a straduit sa menajeze sentimentele arborigenilor intr-o perioada delicata. In contextul in care acestia militau pentru a obtine dreptul de vot, repetind mereu ca ei au fost primii pe acele paminturi si nu albii, ar fi fost - zice Val Osborne - total neinspirat sa arati ca, de fapt, fenicienii le-o luasera inainte.
   Asa se face ca, pretinde arhelogul australian, situl arheologic cuprinzind un cimitir, un templu si ramasitele unui zid apartinind complexului portuar din zona au fost demontate bucata cu bucata si imprastiate in patru vinturi. Cit despre statuetele de piatra descoperite acolo, acestea ar fi sfirsit nu in muzee, unde le era locul, ci in colectii private.

Sub tirul criticilor
   In ceea ce ii priveste pe experti, arheologi de profesie, istorici si specialisti in navigatia antica, ei ramin sceptici in privinta capacitatii fenicienilor de a atinge coastele Australiei. Exemplul lor de referinta ramine ocolul Africii. Conform lui Herodot, o astfel de calatorie le-a luat fenicienilor trei ani. Da, insa ea s-a desfasurat de-a lungul coastei. Adica aveau posibilitati de aprovizionare cu apa si alimente, iar in caz de probleme tehnice sau vreme rea puteau acosta rapid. In schimb, o traversare pina in Australia este scocotita drept putin probabila cu tehnica de navigatie a vremii. Distanta e prea mare, rezervele nu ar ajunge si navele feniciene nu ar fi rezistat fara reperatii imposibil de efectuat in mijlocul oceanului.
   In plus, se subliniaza ca ar fi vorba despre o calatorie la intimplare. Ori, fenicienii aveau stofa de negustori si nu de exploratori.
   Dar lui Val Osborne i s-a mai pus o alta intrebare, retorica. Fie si admitind ca guvernul australian ar fi musamalizat descoperirea vestigiilor feniciene, atunci de nu s-au gasit urme similare si pe coastele Indiei sau in Indonezia, asa cum ar fi logic sa se fi intimplat, in cazul incare fenicienii chiar au ajuns in Australia. Raspunsul sau este ca fie s-au pierdut definitiv, fie urmeaza sa fie descoperite intr-o buna zi.

Amfora feniciana utilizata in comertul cu vin

Si totusi...
   Sigur, fara dovezi palpabile teoria lui Osborne nu are prea multa substanta. Dar, pe de alta parte, trebuie recunoscut faptul ca navigatorii antici au produs si surprize.
   De exemplu, pe coasta de est a Americii au fost gasit amfore si chiar citeva monede romane. Mai mult, in 1962 au fost descoperite la L’Anse aux-Meadows, in Newfoundland, urmele unei tabere a vikingilor, confirmindu-se astfel legenda conform careia acestia ar fi traversat Atlanticul cu 1000 de ani in urma.
   Apoi, sa nu uitam de expeditia lui Thor Heyerdahl, care a parcurs distanta Peru - Polynesia la bordul celebrei ambarcatiuni Kon Tiki, realizata din lemn de balsa si stuf. Impreuna cu echipajul sau a parcurs 6900 km in 101 zile, cu o tehnologie identica cu cea a vechilor navigatori.
   De asemenea, se mai invoca faptul ca marinarii antici nu navigau la intimplare. Ei aveau harti de o vechime considerabila, precizia lor priezindu-se putin cite putin in urma repetatelor copieri. Sigur, se pune intrebarea de unde le aveau. Altfel spus, de unde proveneau originalele dupa care s-au facut copii? Raspunsul face trimitere la mitul Atlantidei.

Mostenirea Atlantidei?
   Una dintre ipotezele cele mai vehiculate este aceea ca, desi continentul atlant ar fi disparut sub ape, trebuie sa fi ramas coloniile. Se presupune ca fenicienii, egiptenii, unii precolumbieni si chiar khmerii ar fi descendenti ai atlantilor. Asa s-ar explica realizarile uimitoare ale acestor civilizatii si similitudinile dintre ele: prin calitatea lor de mostenitoare ale unei parti din cunostintele acumulate in Atlandida.
   Inseamna toate acestea ca fenicienii ar fi avut cu adevarat sanse sa debarce in Australia? Nu neaparat. Calatoriile transatlantice efectuate inainte de Columb si eventuala mostenire a unor harti de origine atlanta indica doar ca nu este total exclus. Vom sti sigur abia atunci cind vom avea la dispozitie indicii arhelogice sau izvoare documentare credibile.

(SURSA: The Independent).

STIRI pe aceeasi tema - none
ARTICOLE pe aceeasi tema - none
CARTI pe aceeasi tema - none

Inapoi la STIRI
Inapoi la carti

linie.gif (484 bytes)
Florin IORGA - 2000

HOME