Rapirile - o problema controversata (pag 3/6)

Avalansa de rapoarte despre rapiri din ultimele ani trebuie cernuta

O moda care nu mai trece
   Dar sa ne ocupam de mincinosi si ca factor de exagerare a frecventei rapirilor. Caci, este evident, exagerari exista. Trebuie sa spunem aici ca mincinosul, fie el patologic sau interesat financiar, are la dispozitie mai multe optiuni; nu il obliga nimeni sa o tina una si buna ca a fost rapit de extraterestrii. Daca vrea celebritate cu orice pret, el poate, de exemplu, sa spuna ca l-a vazut pe Elvis Presley saptamina trecuta cum isi facea cumparaturile la supermarket-ul de peste drum. Desigur, asa ceva nu mai este la moda, a devenit ridicol, pur si simplu cu chestia asta nu mai merge! Cindva a tinut si cu asa ceva, dar acum nu mai e cazul. Drept urmare, vom admite ca acum este "mai la moda" sa pretinzi ca ai fost rapit de fiinte de pe alte planete. De acord, numai ca, "moda" aceasta are un defect major si o diferentiaza net fata de toate celelalte mode: nu trece. Cu alte cuvinte, nu mai poate fi vorba despre moda, in conditiile in care numarul celor care sustin ca au fost rapiti nu a scazut in timp, dupa un virf al declaratiilor de acest tip, pentru a dispare, ca sa reapara, eventual, mai tirziu. Dimpotriva, numarul rapoartelor despre rapiri creste constant de aproape 30 de ani.
   Firesc ar fi fost sa se intimple ca si in cazul "rapoartelor" privind aparitia lui Elvis Presley pe la cumparaturi. Iar daca nu s-a intimplat asa, concluzia este una singura: fenomenul este real si nicidecum o moda, rapoartele repetate fiind o consecinta a faptului ca rapirile sint reale. Desigur, din respect pentru adevar, nu ne vom grabi sa decretam ca absolut toate rapirile reclamate sint fenomene veridice. Este o chestiune de bun simt sa admitem ca o parte dintre acestea sint pure inventii, cu scop publicitar si/sau pecuniar, unele apartinind poate chiar ziaristilor cu mai putine scrupule.
   Oricum, tot ramine un important numar de situatii, in care protagonistii nu au chiar nici un interes sa declare neadevaruri. Ar insemna sa admitem ca nu mai exista oameni onesti. Bine, dar daca exista, atunci ei trebuie deosebiti de mincinosi. Sa vedem care sint mijloacele pe care le avem la dispozitie.

Demascati mincinosii !
   Un instrument a carui utilizare de citeva decenii nu a facut sa dispara toate controversele pe seama lui este detectorul de minciuni. Fara a fi o bijuterie tehnologica absolut infailibila, principiul sau este destul de simplu. In functie de complexitatea sa, el semnaleaza anumite modificari fiziologice survenite in timpul interogarii subiectului: temperatura, umiditate, ritm cardic, frecventa si amplitudinea respiratiei, rezistenta electrica a pielii, activitatea electrica a creierului, etc. Variatia acestor parametri ofera indicatii pretioase despre sinceritatea subiectului, mult mai precise decit ar fi observatia vizuala. Se stie, spre exemplu, se stie ca in clipa rostirii unui neadevar, minicinosului de ocazie, dar nu si celui "profesionist", i se inrosesc obrajii, ii creste pulsul, ii tremura vocea, se bilbiie, transpira, are tendinta de a evita privirea interlocutorului, de a-si musca buzele, de a stringe pumnii, etc.
   Asadar, la prima vedere, am avea un instrument perfect, mai ales daca este dublat de un analizor vocal, adica un program pentru calculator conceput pentru a sesiza schimbarile de intonatie, de intensitate, tremolo-urile, lungimea vocalelor si alti parametrii ai vorbiri, oferind cercetatorului in mod automat date despre probabilitatea, exprimata in procente, ca subiectul sa minta sau sa spuna adevarul.

Cine pacaleste detectorul de minciuni?
   Totusi, contestatarii acestor proceduri de testare a onestitatii victimelor rapirilor nu duc lipsa argumente. Cel mai ridicol este ca fiabilitatea detectorului de minciuni nu este de 100 %, ca si cind ar exista aparatura de masura si control in a carei manual de utilizare producatorul serios sa nu recunoasca o toleranta, o marja de eroare.
   Cel mai bine fundamentat argument este ca sint persoane care pot insela detectoarele de minciuni. Singurul amendament pe care il aducem unei asemenea observatii e ca, in opinia noastra, astfel de cazuri sint extrem de rare. Nu stim daca este adevarata afirmatia citorva autori, conform carora agentii marilor servicii de spionaj ar fi inceput, de pe la sfirsitul anilor '80, sa fie antrenati in scopul de a trece cu succes de testul detectorului de minciuni. In schimb, stim ca exista persoane care, in urma unor exercitii intense vizind autocontrolul, reusesc sa isi modifice in mod volunar temperatura, ritmul cardiac, consumul de oxigen, etc. Ne referim aici la yoghini, despre care literatura de specialitate ii recomanda a fi capabili de performante mult mai impresionante, chiar daca nu acesta este scopul final la practicilor yoghine, esenta acestora raminind profund spirituala.
   In fine, admitind ca exista mincinosi capabili sa nu se lase desconspirati de detectoarele de minciuni, este totusi limpede ca cei mai multi dintre subiecti sint incapabili de asemenea performante.

>> continuare

Inapoi la STIRI
Inapoi la stiri

linie.gif (484 bytes)
Florin IORGA - 2000

HOME